Un material semnat de conf. dr. arhitect Vlad Sebastian Rusu, Vlad Sebastian Rusu Architecture Office, parte a campaniei de comunicare „Rezidențial: Remodelat”, prilejuită de cea de-a 8-a ediție Building HOME International Good Living Forum (19 mai 2026, București).
În ultimii ani, lucrând în orașe mici și medii, am constatat că presiunea asupra locuirii colective nu mai este un fenomen exclusiv metropolitan. Blajul este un exemplu elocvent: un oraș aflat într-o creștere economică reală, dar accelerată, care a început să pună sub semnul întrebării tiparele rezidențiale tradiționale. Cererea pentru locuințe noi nu mai este omogenă, iar așteptările beneficiarilor variază semnificativ – de la locuire permanentă, la șederi temporare, de la nevoi strict funcționale, la dorința unui anumit confort și a unei imagini contemporane. Provocarea nu mai este doar cât construim, ci mai ales cum și unde.
Proiectul imobilului mixt din zona centrală a Blajului a pornit tocmai din această tensiune: între nevoia de densificare și responsabilitatea față de un fond construit modest, dar semnificativ prin poziție și memorie urbană. Centrul orașului este alcătuit în mare parte din clădiri cu expresie arhitecturală discretă, adesea depășite funcțional, dar care definesc scara străzii și ritmul fronturilor. În acest context, intervenția nu putea fi una radicală, ci trebuia să negocieze atent între conservare și transformare.
Am ales o strategie dublă, care a devenit, pe parcursul proiectării, și o poziționare conceptuală. Pe de o parte, păstrarea și refuncționalizarea unei clădiri existente, P+1, cu valoare ambientală și fațadă istorică la bulevardul din localitate. Pe de altă parte, înlocuirea unei construcții parter fără o valoare notabilă cu un volum nou, capabil să răspundă standardelor actuale de locuire. Dialogul dintre cele două corpuri – vechi și nou – a fost esențial nu doar la nivel arhitectural, ci și urban: menținerea tipologiei de ocupare în „L” a permis continuitatea frontului stradal și o integrare firească în țesutul existent.
Un element-cheie al proiectului a fost reactivarea parcelei ca spațiu traversabil și locuit colectiv. Gangurile pietonale și curtea interioară nu sunt simple soluții funcționale, ci instrumente de mediere între spațiul public intens al bulevardului și intimitatea locuirii. Curtea devine un spațiu comun autentic, accesibil tuturor rezidenților, indiferent de durata șederii, și contribuie la o formă de viață comunitară rar întâlnită în dezvoltările rezidențiale recente din orașe mici.
Funcțional, mixul de utilizări reflectă realitatea contemporană a locuirii: parter activ, cu funcțiuni comerciale și servicii, locuire permanentă în corpul nou și unități pentru ședere temporară în clădirea reabilitată. Această diferențiere a permis o optimizare realistă a standardelor de confort și a tipologiilor de apartamente, fără a forța un model unic.
Arhitectural, intervenția își propune o integrare discretă în contextul eterogen al fronturilor de pe bulevard. Noul volum recurge la un limbaj contemporan temperat, capabil să intre în dialog cu arhitectura istorică a clădirii existente, evitând atât mimetismul, cât și ruptura brutală de context. Materialele și proporțiile sunt calibrate pentru a crea o tranziție naturală între cele două epoci constructive. Amenajările interioare ale unităților de locuire temporară, parte esențială a proiectului, sunt gândite într-o cheie neutră și reținută, astfel încât să ofere o bază flexibilă capabilă să se adapteze unei game largi de utilizatori. Atmosfera rezultată pune accent pe confort, funcționalitate și pe un nivel de finisaj adecvat standardelor contemporane, fără excese decorative. Prin această intervenție, proiectul urmărește o abordare integrată a regenerării urbane în zona centrală a unui oraș mic, combinând conservarea valorilor existente cu introducerea de funcțiuni și tipologii actuale, în sprijinul unei vieți urbane diversificate și echilibrate.
Privind înapoi, acest proiect a fost mai puțin despre „a adăuga” și mai mult despre „a adapta”: densitatea, funcțiunile, relațiile urbane. Cred că remodelarea rezidențialului în general, dar mai ales în orașele mici, începe exact aici – din capacitatea de a lucra cu ceea ce există, de a înțelege contextul și de a propune transformări care nu șterg identitatea locului, ci o duc mai departe într-o formă adaptată prezentului.
